Merg si eu la zumba si-mi place tare. Dar ba ma las prada oboselii si gandurilor. Ba ma deranjeaza stomacul din cauza ca am mancat prea mult sau prea putin. Ba ma uit in oglinzi si ma vad cea mai slaba sau cea mai ciudata. Ba mi se pare extrasilly sa fac small talk cu niste necunoscute inainte de ora sau in minipauzele dintre cantece. Ba uit ca fac ceea ce-mi place si ca mai am si grija de sanatatea mea in felul acesta.

And it’s just a zumba class …

1.sa nu mai mananc salam

2 sa nu mai barfesc si sa nu-mi pierd timpul in juru’ persoanelor care  fac asta. (If you don’t have something nice to say just keep quiet!)

craciunul din suflet mi-l si ti-l doresc. in fiecare zi si-n fiecare anotimp. asta e marele cadou pe care nu stim sa-l primim si daca-l primim, ne oprim la ambalaj, uitam prea des continutul.

De-as putea sa-L ating in sufletul meu azi si mereu …

Esti o fata MINUNATA, o fata cu sufletul de ciocolata!!! Nu am mai intalnit niciodata o persoana care sa se poata darui asa ca tine, care sa fie altruista pana la ultimul banutz, pana la ultima farama de energie, de rabdare, de iubire!

LA MULTI ANI, FRUMOASA DANA! Mi-e dor de tineeeeeeeeee!!! Iti doresc macar o jumatate din cantitatea de bucurie si lumina pe care le aduci altora sa se intoarca la tine!

O mare imbratisare cu soare! Te sarut si-ti multumesc ca existi!

P.S. cand am scris era  deja 27 noiembrie la tine

Noua mea pasiune online este sa savurez poze. Selectez & salvez  pe cele care ma “ating” cumva si imi place sa le revizitez. Dintre artistii preferati un tip mi l-am facut precen de familie: Hideaki Hamada (psst! el nu stie asta ) Ma uit des cu David (si nu numai) la pozele baieteilor lui. E o familie frumoasa rau din Japonia. “Vrei sa vedem poze cu baietii din Japonia?” Iar David raspunde afirmativ de fiecare data. E mortala replica lui cand vede un grup mare de scolarei japonezi: ce multi baieti sunt in Japonia!

Ma relaxeaza la maxim activitatea asta cu privitul pozelor minunate, calatoresc imaginar in lumi noi, fascinante. Ma mangaie soarele, ma mir in ce lume frumoasa traim, sunt impresionata cati oameni talentati sunt si cat de speciali putem fi!

Sunt mandra de selectia mea de poze favorite de parca imi apartin

Va invit sa calatoriti si voi cu mine sau pe cont propriu!
poze

P.S. ce o fi cu mine ca vorbesc de poze meseriase pe post de desert, iar mai demult ziceam asta: I’m in love with words: wise ones, funny ones, plain ones, all of them!  Just give me some words and I’ll skip lunch

cearceafuri matasoase si albe plutesc (se inalta si coboara )sub mangaierea unui vanticel lenes

David imi zambeste inocent si se intoarce la jocul lui …

o pasare se odihneste pe gard si timpul bea un pahar cu apa sa se racoreasca.

zambesc interior de o amintire duioasa si cuminte, mai batrana decat mine…

 nu ma grabesc, nu te grabesti, nu se grabeste …

ASA arata Raiul pe Pamant pentru mine acuma.

Adele,  compatibilitatea & timingu’ sunt esentiale (adica omul potrivit la momentu potrivit). Nu-ti bate capu’ cu faptul ca cealalta ii da mai mult.  Nu o fost omu’ tau,dar sigur va veni unul ca esti tare mumoasa pe dinauntru si pe dinafara!!! Omu’ potrivit deja exista, mai trebuie putina rabdarica pana si momentu potrivit iese de la “dospit”.

Thanks for this song!

Ma uit la copilul meu, care mai ieri avea pielea noua nouta. Luat direct din fabrica Un baietel cu pielea perfecta,  facuta unicat de vreo doua pete maro si cateva alunite.
Acum, la 2 ani jumatate, suntem deja la capitolul 2 al cartii David. Ca mai orice copil de varsta lui, D. e un alergaret si-un alpinist … Dovada? Vanatai, bube si tot tacamul. Ceva tatuaje temporare sau nu. Pielea lui noua nouta incepe sa aiba personalitate! Deja s-au scris pagini bune din istoria lui personala.

Ma uit la mine. Pentru ca nu prea m-am preocupat de aspectul pielii mele, pielea mea egal povestea mea in proportie de 90%, as zice. (10% mi-am deformat povestea cu crema de fata/de soare, deodoranti si alti mici aliati-dusmani).
Nu am vergeturi de la sarcina, iar daca as avea simt ca m-as mandri cu ele. Asa cum sunt fericita de linia ramasa de la operatia de cezariana. E tatuajul meu facut la nasterea lui David. De ce l-as nega sau l-as vrea disparut? Mi-s mandra ca am fost gravida, ca am devenit mamica.
Am semn la genunchi din copilarie. Stiu povestea lui. Sunt eu si semnul acela, e un tatuaj facut cand eram copila si m-a ranit o bucata de sticla.
Si ridurile sunt tatuajele mele. Semne ca timpul ma viziteaza si nu uita de mine.
Gatul care incepe sa fie cret. E al meu. Un tatuaj mai nou. Stiu ca nu e la moda, dar niciodata nu mi-a placut sa fiu prea conformista.

Si am vorbit numai despre tatuajele fizice, iar cand vine vorba despre cele sufletesti nici macar operatiile estetice nu mai pot face minuni.

Toate tatuajele naturale sunt frumoase, ne creeaza si ne recreeaza anual, lunar, poate zilnic. Ne infrumuseteaza, chiar daca revistele & Co. ar zice ca nu ….
Interesant (ciudat?) e ca uneori le acoperim inconstient sau nu cu tatuaje artificiale care se vor mai graitoare decat istoria noastra naturala.
Toti avem tatuaje! Care e ultimul tau tatuaj?

Aseara, inainte sa o termin, am descoperit in carte ceva simplu si frumos, foarte necesar si util mie: o idee de a face orice zi una semnificativa pentru iubitul meu, pentru relatia noastra.

Appreciation board!

P.S. A fost mai mult un impuls decat o idee, idei as avea garla, cu impulsul in directia asta stau mai rau de cand, vorba lui Agassi, a  beautiful intruder came in our lives!!! (e expresia mea favorita din Open).